18.01.2009
(...lui Grigore VIERU)
la prima oră
învăluit în ceaţă
sărut însângerat
pe piatra rece
ultim autograf
tăcut
cu zâmbetul
pe buze
urcă pe Kogaion
un dac...
Zamolxe
îşi adună
oastea...
învăluit în ceaţă
sărut însângerat
pe piatra rece
ultim autograf
tăcut
cu zâmbetul
pe buze
urcă pe Kogaion
un dac...
Zamolxe
îşi adună
oastea...
6 comentarii:
Un gând, un gând, un gând îmi spune
Să nu renunţ la dac, la nume.
Căci mulţi sunt cei care ne'ngroapă
Şi's mulţi care de'abia aşteaptă.
Bucuros sa te stiu, Pui de Zmeu...
Sa nu renunti la numele de DAC... iar cei ce vor sa ne ingroape si abia asteapta o ocazie nu au decat sa stie ca numele de DAC e pentru vesnicie...
(na, ca am facut si rima fara sa vreau)
Zamolxe îşi adună aostea... Nu găseai dac mai autentic decât Grigore Vieru. Noi cei din România am pierdut alături de voi pe unul dintre cei mai mari poeti şi gânditori ai neamului nostru. Aştept să-l regăsesc in chipul Sfinxului din Carpati, să-i beau sângele ce curge prin albia Dunării, să-i preaslăvesc nemurirea privind nemărginirea Mării Negre.
Da, Vieru a fost (si va ramane mereu) un dac adevarat - fara pretentii de a fi slavit, modest, cuminte, cumsecade etc. Un adevarat intelectual... Sigur va ramane mereu in inimile romanilor de pretutindeni...
Am descoperit un proiect interesant si de calitate pe net - http://www.grigorevieru.md/ care vine sa-mi confirme spusele...
Frumos omagiu.
L-am citit dintr-o respiratie...
ma doare de fiecare data cand gasesc formulari gen "noi" si "voi"... si cred ca pe Vieru il durea mai tare decat noi toti la un loc..
pe langa asta, frumoase si profunde ganduri dedicate Poetului, m-au emotionat tare mult...
PS: felicitari pentru blog :)
Trimiteți un comentariu