penULTIMUL DAC

în colţul dreapta-sus
al cerului
să nu mă cauţi
în corpul gol
pe asfaltul gri
scriu
Dumnezeu mă iubeşte
în fiecare zi
îmi plac fluturii
mai mult decât
oamenii
îi omor
îi pun în insectare
le zâmbesc oval
printre frunze galbene
infecţiile virale
desenează aberaţii

legendele toamnei
desenează în ochii lui
tăceri zbuciumate
inima de oţel
nu doare
nu pleca
nu te opri
nu carnea ta mă interesează
îi spune
şi broboane grele
de transpiraţie
acoperă aripile fluturilor
ce îşi povestesc
unul altuia
legendele toamnei

D'accord, il existait d'autres façons de se quitter
Quelques éclats de verre auraient peut-être pu nous aider
Dans ce silence amer, j'ai décidé de pardonner
Les erreurs qu'on peut faire à trop s'aimer

D'accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère tu me bordais, me protégeais
Je t'ai volé ce sang qu'on aurait pas dû partager
A bout de mots, de rêves je vais crier

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça



D'accord je t'ai confié tous mes sourires tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre, Satan nous regardait danser
J'ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix

Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois je t'aime comme ça

08.09.2009.
e frig
în mine
te caut
pe străzi
în ochii
a mii de femei
nu te găsesc
nu mă găsesc

text de Sandrina-Ramona ILIE

dedicaţie din locul unde orice cortină cade şi se aude nefiresc de însângerat sufletul...

noaptea asta e altfel. plânsă.
se agaţă cu amândouă infiniturile de tâmplele mele şi cade în gol...
în urma ei o lacrimă ca o dâră argintie.
numai bună de rană adâncă pe suflet.

"fluturii trăiesc doar o zi!"

plâng. pentru prima dată plâng interzis şi râd din suflet fără gratii.

- nu mă privi. sunt caraghios aşa şi timpul trece. îmbrăţişează-mă!
- dar praful de pe aripi?
- lasă-l! nu mai are importanţă dacă atunci când îmi mângâi aripile îmi ştergi zborul. oricum zborul fără tine nu mai are nici un rost.

te privesc. plângi. plângi şi râzi deopotrivă atingându-mi aripile oftând. sfâşii ştiai?
nici nu mai ştiu dacă dincolo de vis te-am cunoscut vreodată. nici nu vreau.
tremur. tremuri şi tu.
doi goi tremurând în noaptea care s-a sinucis. unul cu altul.
unul în altul. unul altuia. îmbrăţişaţi.

- iubitule... mâine?
- iubito ai uitat? repetă după mine...
"fluturii trăiesc doar o zi!"

"FLUTURII TRĂIESC DOAR O ZI!"

eu dac-am trecut pe lângă ziua aceea?

tăcere! se aude un glas de undeva. tac.
în noaptea asta se roagă Dumnezeu!
e prea multă linişte!!!!

17.08.2009.
...a adormit în mine
tăcerea
rezemată de un colţ de
inimă
urlă cu glas metalic
lupul de argint
la marginea pădurii
de gheaţă
aşteaptă carnea mea
îmbrăţişarea pămîntului
cu frunze de arţar
mă învelesc pe ochi
în oraşul dintre ape
subteran
tăcerea
a adormit în mine...

08.07.2009.
în grădina publică pe o bancă citesc o carte despre insuportabila uşurătate a fiinţei şi cad iar în groapa cu tristeţi...
dacă aş fi fumător - aş fuma 2 ţigări la rând, pe nerăsuflate (hei! pe nerăsuflate nu se poate să fumezi, atunci... pe răsuflate)
şi pentru că nu sunt fumător - nu fumez...
şi pentru că nu fumez, zic - să mănânc o banană, cică face bine (şi poate ies din groapa cu tristeţi)
zis - făcut
stomacul meu - în sărbătoare, eu?... pe dreaq
dacă eram fumător - fumam 2 ţigări la rând, pe (ne)răsuflate
şi pentru că nu sunt - beau o bere blondă
în insuportabilul întuneric din groapa cu tristeţi