penULTIMUL DAC

05.12.2009
nu totul e piatră cenuşie
după geam
iarna ninge
cu fulgi albi în palmă
fetiţa mea zice
tati mergem la săniuş
are 5 ani
părul valuri
ochii căprui
desenează pe zăpadă
îngeri mici
cu aripi pufoase
zburăm prin noapte
revenim acasă uzi îngheţaţi
ceaiul cald curge
prin vene
adormim...
na-ni-na...

lumina zvâcneşte în tâmple
după geam
iarna nu ninge
cu fulgi albi
în palma copilului
cu ochi căprui
totul e piatră cenuşie

18.11.2009
în colţul dreapta-sus
al cerului
să nu mă cauţi
în corpul gol
pe asfaltul gri
scriu
Dumnezeu mă iubeşte
în fiecare zi
îmi plac fluturii
mai mult decât
oamenii
îi omor
îi pun în insectare
le zâmbesc oval
printre frunze galbene
infecţiile virale
desenează aberaţii

27.10.2009
legendele toamnei
desenează în ochii lui
tăceri zbuciumate
inima de oţel
nu doare
nu pleca
nu te opri
nu carnea ta mă interesează
îi spune
şi broboane grele
de transpiraţie
acoperă aripile fluturilor
ce îşi povestesc
unul altuia
legendele toamnei

08.09.2009
e frig
în mine
te caut
pe străzi
în ochii
a mii de femei
nu te găsesc
nu mă găsesc

text de Sandrina-Ramona ILIE

dedicaţie din locul unde orice cortină cade şi se aude nefiresc de însângerat sufletul...

noaptea asta e altfel. plânsă.
se agaţă cu amândouă infiniturile de tâmplele mele şi cade în gol...
în urma ei o lacrimă ca o dâră argintie.
numai bună de rană adâncă pe suflet.

"fluturii trăiesc doar o zi!"

plâng. pentru prima dată plâng interzis şi râd din suflet fără gratii.

- nu mă privi. sunt caraghios aşa şi timpul trece. îmbrăţişează-mă!
- dar praful de pe aripi?
- lasă-l! nu mai are importanţă dacă atunci când îmi mângâi aripile îmi ştergi zborul. oricum zborul fără tine nu mai are nici un rost.

te privesc. plângi. plângi şi râzi deopotrivă atingându-mi aripile oftând. sfâşii ştiai?
nici nu mai ştiu dacă dincolo de vis te-am cunoscut vreodată. nici nu vreau.
tremur. tremuri şi tu.
doi goi tremurând în noaptea care s-a sinucis. unul cu altul.
unul în altul. unul altuia. îmbrăţişaţi.

- iubitule... mâine?
- iubito ai uitat? repetă după mine...
"fluturii trăiesc doar o zi!"

"FLUTURII TRĂIESC DOAR O ZI!"

eu dac-am trecut pe lângă ziua aceea?

tăcere! se aude un glas de undeva. tac.
în noaptea asta se roagă Dumnezeu!
e prea multă linişte!!!!

17.08.2009
...a adormit în mine
tăcerea
rezemată de un colţ
de inimă
urlă cu glas metalic
lupul de argint
la marginea pădurii
de gheaţă
aşteaptă carnea mea
îmbrăţişarea pămîntului
cu frunze de arţar
mă învelesc pe ochi
în oraşul dintre ape
subteran
tăcerea
a adormit în mine...

08.07.2009
în grădina publică pe o bancă citesc o carte despre insuportabila uşurătate a fiinţei şi cad iar în groapa cu tristeţi...
dacă aş fi fumător - aş fuma 2 ţigări la rând, pe nerăsuflate (hei! pe nerăsuflate nu se poate să fumezi, atunci... pe răsuflate)
şi pentru că nu sunt fumător - nu fumez...
şi pentru că nu fumez, zic - să mănânc o banană, cică face bine (şi poate ies din groapa cu tristeţi)
zis - făcut
stomacul meu - în sărbătoare, eu?... pe dreaq
dacă eram fumător - fumam 2 ţigări la rând, pe (ne)răsuflate
şi pentru că nu sunt - beau o bere blondă
în insuportabilul întuneric din groapa cu tristeţi

04.06.2009
minciuna cauzează tăcere
tac
îţi iert tot ce vrei
dar nu uit
nimic
nu mai contează
după
Jack Daniel's Old No 7
şi
Chişinău Blondă
urmează Maria Blues
la miez de noapte
încerc să mă loghez
username: bring_me_to_life
password: parcurgeri de grafuri

no name sender
mă felicită cu ziua libertăţii

13.05.2009
în amintiri
marea e tot mai azurie
în ochi
tristeţea e tot mai apăsătoare
în inimă
singurătatea se răspândeşte
ca un cancer
devorează iubirea
înghesuită
în ventriculul drept
doare tăcerea

tăcerea doare
în ventriculul drept
înghesuită
devorează iubirea
ca un cancer
singurătatea se răspândeşte
în inimă
tristeţea e tot mai apăsătoare
în ochi
marea e tot mai azurie
în amintiri

10.04.2009
la Chişinău
miroase a flori de cais
cu capul spart
cu pumnul în gură
cu mâinile sucite
această primăvară
on-line destule
motoare de căutare
off-line - doar unul
acelaşi
intimidează primăvara
la Chişinău

09.03.2009
...în aceeaşi lume absentă-prezentă
într-un amestec de stări
inima mai bate...
TUC
îmi ridică corpul de pe scaun
îl verticalizează
pe sufletul agăţat
de un martie în care plouă infernal
(ştia ceva Stănescu)
trec în alte dimensiuni
toţi războinicii
cu lăncile încordate
lovesc tăcerea -
blestemul lumii anormale
într-o lume normală
iubirea este nebunie...

... inimă
Astăzi ochii mei au plouat iarăşi
Şi iarăşi mi-am simţit inima.
Da! O am în piept...
De ce atunci mă obsedează gândul -
Dacă inima ta va înceta să bată (pentru mine)
Eu nu voi mai exista?

... viaţă sau iubire
Viaţa este un amestec de stări de spirit dintre care doar una este importantă şi cu adevărat esenţială - Iubirea. Venim pe Pământ pentru a învăţa să iubim, iar ulterior, pentru a dărui iubirea noastră semenilor. Atunci când încetăm să mai facem aceasta trecem în altă dimensiune. Oare dincolo tot iubirea o fi starea de spirit cu adevărat esenţială???

... trecut, prezent şi viitor
Dacă azi va fi mâine ieri
Înseamnă că trăim permanent în trecut.
Prezentul fiind absent,
Cum putem avea un viitor?

... normalitate şi nebunie
Normalitatea într-o lume anormală
Este, în fapt, nebunie.
Nebunia într-o lume anormală
Este, în fapt, adevărata normalitate.

24.02.2009
00.00
târziu
sting lumina
închid ochii
evadez
în golul
cauzat de
prezenţa
neprezenţei
tale

18.01.2009
(...lui Grigore VIERU)
la prima oră
învăluit în ceaţă
sărut însângerat
pe piatra rece
ultim autograf
tăcut
cu zâmbetul
pe buze
urcă pe Kogaion
un dac...

Zamolxe
îşi adună
oastea...

13.01.2009